• Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, modificată şi completată prin Legea 370/2009, OG 13/2010 pentru transpunerea Directivei Servicii şi prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionarii proceselor
• Codul de etica si deontologie al mediatorilor autorizati
• Directiva 2008 52 CE a Parlamentului European si a Consiliului privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala
• Codul european de conduita pentru mediatori

Glosar de termeni despre mediere

• Medierea – este metoda prin care o a treia parte neutra inlesneste comunicarea si negocierea intre parti astfel incat acestea sa gaseasca o solutie de comun accord pentru rezolvarea disputei pe care o au. Cu toate ca este deseori considerata o procedura facilitativa, in unele forme de mediere, cea de a treia parte neutra isi asuma anumite sarcini de evaluare, cum ar fi sa ajute partile sa analizeze posibilele rezultate si sa se intrebe care sunt punctele tari si cele slabe ale argumentelor prezentate.
• Co-medierea – este procedura de mediere pe care o conduc doi mediatori, simultan sau aternandu-si interventiile. Se intalneste in cazurile in care este utila folosirea de mediatori specializati in domenii diferite, atunci cand sunt mai mult de doua parti implicate in conflict, si/sau in cazul in care e necesara echilibrarea proportiilor etnie/gen. Mediatorii mai noi pot beneficia de pe urma co-medierilor facute impreuna cu mediatori experimentati.
• Rezolvarea Alternativa a Disputelor sau Rezolvarea Corespunzatoare a Disputelor (engl. Appropriate Dispute Resolution - ADR) – in sens restrans, se refera la mediere, negociere, conciliere si arbitraj ca un set de alternative (sau mai potrivite) la procesul de judecata. In sens mai larg, vorbim despre toate metodele prin care poate fi rezolvat un conflict intre parti, folosind alte mijloace decat procesul in justitie.
• Arbitrajul – este o procedura in care o a treia parte neutra (un arbitru) asculta argumentele celor care au un conflict/ o disputa/ o problema/ ceva de impartit si apoi ia o decizie. Arbitrajul, care se poate desfasura pe langa o instanta de judecata sau in mediu privat, este mai degraba o procedura formala si riguros juridica, dar mai putin formala decat judecata in instanta. Functie de situatie, decizia unui arbitru poate fi executorie sau nu. Natura exacta a deciziei arbitrului este precizata de obicei de la inceput, de catre lege sau printr-o clauza contractuala.
• A treia parte (neutra) – descrie o persoana, grup sau organizatie impartiala care asista partile implicate intr-o disputa pentru ca acestea sa ajunga la un rezultat. Mediatorii, arbitrii, facilitatorii si conciliatorii sunt toti considerati a fi a treia parte (neutra).
• Concilierea – este o procedura informala in cadrul careia o a treia parte, pasiva, se pozitioneaza intre partile aflate in disputa si are rolul de a deschide un canal de comunicare, de obicei, transmitand mesaje intre partile aflate in disputa care nu sunt dispuse sa se intalneasca fata in fata; identifica un loc comun si eventual ajuta la restabilirea comunicarii directe intre partile aflate in disputa.
• Confidentialitatea – asigura pe toti cei implicati intr-o actiune de rezolvare alternativa a unei dispute (mediere) ca tot ceea ce s-a spus in acel loc ramane acolo si nimic nu va fi dezvaluit nimanui din afara. De obicei, toate aspectele legate de confidentialitate se discuta inainte de inceperea medierii si sunt prevazute in contractul de mediere sau fac obiectul unui acord se parat semnat de catre toti participantii la sedinta de mediere
• Conflict – Neintelegere, ciocnire de interese, dezacord, antagonism, cearta, diferend, discutie (violenta), razboi; a intra in conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva); Contradictie intre ideile, interesele sau sentimentele diferitelor persoane, care determina desfasurarea unei actiunii; Ciocnire materiala sau morala violenta; situatie controversata; stare de dusmanie; divergenta.
• Evaluarea – este o analiza impartiala a unei situatii conflictuale efectuata in asa fel incat sa permita identificarea unor cai pe care cei implicati le pot urma pentru a rezolva conflictul dintre ei. De obicei, o astfel de procedura presupune discutii separate cu fiecare dintre cei implicati, cercetarea istoriei conflictului si incercarea de a ajunge la un acord asupra problemelor esentiale in jurul carora s-a dezvoltat conflictul.
• Impartial – Capabil sa faca o apreciere justa, obiectiva; nepartinitor, obiectiv, drept.
• Informal – in sociologie, vorbind despre relatii sociale: care se desfasoara in absenta determinarilor si cadrelor institutionale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar.
• Judecata – Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. A da sau a chema, a trimite in judecata pe cineva, a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii pe cineva.
• Negocierea – metoda prin care partile fac schimb in mod nemijlocit de idei, puncte de vedere, promisiuni si discuta despre problemele din jurul disputei lor. 
• Neutralitatea este acea abilitate a mediatorului de a ramane neimplicat fata de rezultatul disputei, de a fi constient permanent de orice ar putea aduce atingere neutralitatii si de a se retrage din procesul de emdiere daca si-a piedut neutralitatea.
• Reconcilierea este restabilirea unei relatii apropiate, o rezolvarea sau o solutionare, a determina (pe sine) sa accepti. Descrie intr-un cuvant o serie de pasi ce se fac pentru "a vindeca" sau imbunatati o relatie ce a fost afectata de un conflict.